A trecut o buna bucata de vreme de cand nu am mai scris ceva aici. De fapt, ca sa fiu sincera am si uitat de blog, am avut alte preocupari.
Dar, gata, a venit vremea ma ocup si de mine mai vremelnic, mai bine!
Poate ca va asteptati sa incep cu noutatile? Nu sunt multe.....Cea mai importanta, evenimentul mult asteptat... cununia a avut loc!DDDAAA! Multa agitatie, multa distractie, si timpul a zburat.Sunt fericita cu noua viata si sper intr-una si mai buna, alaturi de sotul meu cel iubit, caruia ii multumesc ca ma suporta.
Mi-am schimbat si locul de munca in ultimul an. De fapt, au fost 3 schimbari ale locului de munca in 2012, care m-au bulversat. Atat de multe incat o sa ma duc la Poiana Mare LA NEBUNI, cum se zice. Pe bune.... se deschide acolo o noua sucursala si sper sa apuc deschiderea ei...in cazul in care nu innebunesc deja pana atunci:))
M-am reapucat, timid ce-i drept, de vechile hobby-uri, uitate parca intr-un colt, ca o rochie care nu iti mai vine bine. Apropo de rochii.... frate, nu inteleg ce e atata tevatura cu rochia de mireasa.Eu una nu sunt disperata sa ma marit.O sa ziceeti ca da, o zici si tu acuma ca deja ai facut pasul! Dar, serios! Nu ma visez ca alte fete in rochie alba, alaturi de iubitul meu la altar, dansand ca nebuna pana dimineata si fugind dupa aceea pe un cal alb catre nicaieri. Casatoria e pentru mine muuult mai mult, un lucru muuult mai serios ca imaginea unei papusi Barby pentru fetitele disperate sa devine doamne peste noapte si sa isi etaleze rochiile si coafurile pentru o zi!De parca toata viata nu s-ar concentra decat in Ziua aia!
Sa fim seriosi. Cu adevarat seriosi. Ma gandesc la cate schimbari vor mai veni si cate vom mai suporta din partea vietii,a astfel incat, linistea din sanul familiei nu poate fi comparata, din punctul meu de vedere, cu nimic:).Nici macar cu stresul unei astfel de zile
In tot anul care a trecut in afara de "mici" probleme de sanatate.."mici", nu mari, nu s-a intamplat mare lucru. Stresul a pus stapanire si pe mine si mi-a declansat diverse neplaceri:))....M-am procopsit cu o nevralgie de trigemen zdravana, astfel incat la fiecare muscatura mai tare in partea stanga, sau la fiecare adiere de vant mai puternica incep durerile insuportabile, care pret de o ora-doua de tin intr-o insuportbila agonie, de iti vine sa te dai cu capul de pereti. Si faptul ca stii nu vei gasi vindecarea definitiva pentru lucru asta, te face sa iti pierzi mult din elan, din sperante si din nervi...
Dar sa privim cu speranta spre un viitor mai bun, un an mai bun, cum bine zice toata lumea! Sa ne auzim sanatosi in noul an, plin de realizari! Sa depasim obstacolele si nervii zdruncinati, sa ne ridicam de jos si sa mergem mai departe, caci timpul curge si faptele raman! Sa fiti zdraveni la cap si cu mintea limpede, increzatori in propriile forte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu