Nevoie de viata

Hello!

Probabil ca majoritatea dintr voi stiu cum este sa ai o perioada  mai grea, sau un job stresant sau o viata grea. Majoritatea ne plangem de asta frecvent.

Ma incadrez aici. Dar nu stim sa avem o viata. Da, o viata, o familie,prieteni,momente frumoase, preocupari normale. Sa  nu aud ca a naviga pe net,a te juca, sau a sta pe facebook e un hobby ca ma "inervez" si mai tare.

Ah, dar stai ca nu sunt nervoasa...decat obosita,vlaguita si cu o mare nevoie de aer...aer...aer...

Rutina zilnica, job-ul repetitiv, strada gri, oamenii de langa mine mereu tristi sau bolnavi, aproape ca m-au adus in starea de a spune ca am NEVOIE DE O VIATA.

Am nevoie de mine, de prieteni, de a cunoaste lumea.Asa ca nu ezitati sa ma contactati daca doriti sa ne plangem unul altuia, sau daca doriti sa imi spuneti ceva interesant.

Eu cred ca sunt  mai degraba plictisita, insa tot am simtit nevoia sa  o spun.

Ma vad intr-o postura pe care nu am mai avut-o si incerc sa imi dau seama daca o astfel de destainuire merita facuta aici.

Probabil ca da, din moment ca ma simt mai libera ca oricand sa scriu ce vreau si ce simt. Chiar si faptul ca anumiti oameni ma enerveaza, anumiti oameni ma plictisesc, unii fug de mine de parca i-as manca, sau altii ma ignora de parca nici nu as exista.Eu tot tanjesc dupa ei.

Imi cer scuze daca am fost rea, cu "gura mare" sau"sparta", sau daca nu mi-am facut treaba bine, sau daca din nevoia de a-mi proteja sufletul am rupt legaturi cu anumiti oameni.

Regret faptul ca nu am fost suficient de puternica ca sa spun ce vreau tot timpul, in modul corect si sincer, faptul ca nu am facut anumite lucruri la timpul lor si ca nu mi-am trait viata mai bine.Faptul ca nu mi-am impus mie insami o dieta mai stricta si un mod mai bun de viata.

Nu regret ca am ajuns la 27 de ani, cu o familie buna, cariera si scoala terminata bine, plus cateva tentative de a vedea lumea inconjuratoare.Nu regret ca sunt un om integru si sincer.

Nu regret ca pana acum nu am simtit nevoia de face un copil.

Ma simt din ce in ce mai presata de intrebarea asta. E TREABA MEA! De ce sa chinui un copil, cand eu insami sunt unul, de ce sa ii ofer doar viata marginala si nesiguranta.Prioritatile sunt diferite pentru  fiecare.

Momentul prielnic vine cand vreau eu, nu cand vor cei din jur.

Nu ma simt grasa, sau urata. In realitate sunt o femeie normala, cu ceva nesiguranta si care se compara mereu cu cele din jur. Nu poti fi tot timpul un model de femeie de afaceri, mama, sotie si prietena.Sunt naive cele care cred asta.

Micul meu univers trebuie sa se mareasca treptat, sigur. Nevoia mea de exprimare la fel.Dragostea se construieste incet, dar sigur. Increderea la fel.

Inchei ceva mai optimist si cu o Nevoie de Viata, care creste pe zi ce trece!

Va pupa,popandaul! 

P.S. Asta era pt PAUL!

EU..DIN NOU!

Va era dor?

Poate ca nu. Dar eu m-am intors.

 Dupa aproape 2 ani de absenta din spatiul virtual-scriptic, voi incerca, timid, noi postari.

Intre timp vreau doar sa salut si sa incerc sa ma regasesc.

Simt ca a trecut prea mult timp si am imbatranit. Ca m-am blegit. Si ca am uitat sa ma  exprim. Oricum nu cred ca citeste nimeni inscrierile astea de aici,  de "jurnal al unei adolescente", care simte nevoia sa aiba si ea un blog.

Sa revin la lucruri serioase. Poate ca nevoia asta vine din speranta de a tine legatura sufleteasca cu cativa oameni, in fata carora iti este greu sa te exprimi verbal. Dar nu este nici o problema. pentru s-a inventat scrisul.

Ideea repornirii acestui blog vine de la un articol citit mai devreme pe alt blog, luat de pe un link de pe facebook, blog in care se blama intr-un fel astfel de postari pe faceebok si astfel de incercari de a tine legatura cu oameni prin intermediul retelelor de socializare sau al dispozitivelor moderne. Ceea ce este intr-un fel un paradox, dar nu asta era ideea mea.

Nu stiu de ce blamam, dar ne folosim de lucrurile care ne fac viata usoara. Ca facebook-ul sau telefonul ...sau internetul....Si ma voi folosi de facebook si orice alta modalitate de a ajunge la oameni, chiar si pt a va redirectiona catre blogul meu. HAHAHA!

Cateodata suntem prea  negativisti si prea absorbiti de lucruri rele. Let's keep it simple....cum zice americanul...sau englezul ... sau oricine..dar suna bine! Ne complicam singuri si ne facem griji mai multe decat sunt in realitate. Suntem bolnavi,infometati, lipsiti de prieteni, acaparati de job si de banal...de cotidian....REALLY?PE BUNE? Chiar toti?.....

Ce ar fi sa nu mai incepem toate propozitiile din frazele, din textele, din scrierile, din romanele pe care le publicam despre ce se intampla cu viata noastra prin cuvantul "NU" sau negatie ?

Asta mi s-a parut o idee buna.

Ce ar fi sa privim partea plina a paharului si jumatatea obositoare a zilei de munca prin alti ochi si sa descoperim ca avem o viata...Pe bune... Avem nevoi,aspiratii, dorinte, asteptari, sentimente..Si ce daca le exprimam pe facebook, sau nu ? Tot le traim si le avem. Si a doua zi dimineata, tot ne trezim cu chef de viata, chiar daca la servici , cu o seara inainte, am stat pana la 7:).

NOP?

 In alta ordine de idei....noroc cu laptopul de la PAUL, ca mai apuc si eu sa citesc sau sa scriu ceva. MULTUMESC!!!!!

In seara asta l-am inaugurat:) Cu aceasta postare.

Eram destul de trista inainte si credeam ca toate mi se intampla mie. NU NU NU....

Toate se intampla tuturor. dar viata e  a  fiecaruia. Si si-o imparte cum vrea. Si-o face fiecare cu mana lui.

So.... voi fi mai optimista si mai increzatoare.In mine si in ceilalti. Cei care merita.

Este un  deziderat! o Afirmatie!

Ciau-Ciau!