EU..DIN NOU!

Va era dor?

Poate ca nu. Dar eu m-am intors.

 Dupa aproape 2 ani de absenta din spatiul virtual-scriptic, voi incerca, timid, noi postari.

Intre timp vreau doar sa salut si sa incerc sa ma regasesc.

Simt ca a trecut prea mult timp si am imbatranit. Ca m-am blegit. Si ca am uitat sa ma  exprim. Oricum nu cred ca citeste nimeni inscrierile astea de aici,  de "jurnal al unei adolescente", care simte nevoia sa aiba si ea un blog.

Sa revin la lucruri serioase. Poate ca nevoia asta vine din speranta de a tine legatura sufleteasca cu cativa oameni, in fata carora iti este greu sa te exprimi verbal. Dar nu este nici o problema. pentru s-a inventat scrisul.

Ideea repornirii acestui blog vine de la un articol citit mai devreme pe alt blog, luat de pe un link de pe facebook, blog in care se blama intr-un fel astfel de postari pe faceebok si astfel de incercari de a tine legatura cu oameni prin intermediul retelelor de socializare sau al dispozitivelor moderne. Ceea ce este intr-un fel un paradox, dar nu asta era ideea mea.

Nu stiu de ce blamam, dar ne folosim de lucrurile care ne fac viata usoara. Ca facebook-ul sau telefonul ...sau internetul....Si ma voi folosi de facebook si orice alta modalitate de a ajunge la oameni, chiar si pt a va redirectiona catre blogul meu. HAHAHA!

Cateodata suntem prea  negativisti si prea absorbiti de lucruri rele. Let's keep it simple....cum zice americanul...sau englezul ... sau oricine..dar suna bine! Ne complicam singuri si ne facem griji mai multe decat sunt in realitate. Suntem bolnavi,infometati, lipsiti de prieteni, acaparati de job si de banal...de cotidian....REALLY?PE BUNE? Chiar toti?.....

Ce ar fi sa nu mai incepem toate propozitiile din frazele, din textele, din scrierile, din romanele pe care le publicam despre ce se intampla cu viata noastra prin cuvantul "NU" sau negatie ?

Asta mi s-a parut o idee buna.

Ce ar fi sa privim partea plina a paharului si jumatatea obositoare a zilei de munca prin alti ochi si sa descoperim ca avem o viata...Pe bune... Avem nevoi,aspiratii, dorinte, asteptari, sentimente..Si ce daca le exprimam pe facebook, sau nu ? Tot le traim si le avem. Si a doua zi dimineata, tot ne trezim cu chef de viata, chiar daca la servici , cu o seara inainte, am stat pana la 7:).

NOP?

 In alta ordine de idei....noroc cu laptopul de la PAUL, ca mai apuc si eu sa citesc sau sa scriu ceva. MULTUMESC!!!!!

In seara asta l-am inaugurat:) Cu aceasta postare.

Eram destul de trista inainte si credeam ca toate mi se intampla mie. NU NU NU....

Toate se intampla tuturor. dar viata e  a  fiecaruia. Si si-o imparte cum vrea. Si-o face fiecare cu mana lui.

So.... voi fi mai optimista si mai increzatoare.In mine si in ceilalti. Cei care merita.

Este un  deziderat! o Afirmatie!

Ciau-Ciau!