Nevoie de viata

Hello!

Probabil ca majoritatea dintr voi stiu cum este sa ai o perioada  mai grea, sau un job stresant sau o viata grea. Majoritatea ne plangem de asta frecvent.

Ma incadrez aici. Dar nu stim sa avem o viata. Da, o viata, o familie,prieteni,momente frumoase, preocupari normale. Sa  nu aud ca a naviga pe net,a te juca, sau a sta pe facebook e un hobby ca ma "inervez" si mai tare.

Ah, dar stai ca nu sunt nervoasa...decat obosita,vlaguita si cu o mare nevoie de aer...aer...aer...

Rutina zilnica, job-ul repetitiv, strada gri, oamenii de langa mine mereu tristi sau bolnavi, aproape ca m-au adus in starea de a spune ca am NEVOIE DE O VIATA.

Am nevoie de mine, de prieteni, de a cunoaste lumea.Asa ca nu ezitati sa ma contactati daca doriti sa ne plangem unul altuia, sau daca doriti sa imi spuneti ceva interesant.

Eu cred ca sunt  mai degraba plictisita, insa tot am simtit nevoia sa  o spun.

Ma vad intr-o postura pe care nu am mai avut-o si incerc sa imi dau seama daca o astfel de destainuire merita facuta aici.

Probabil ca da, din moment ca ma simt mai libera ca oricand sa scriu ce vreau si ce simt. Chiar si faptul ca anumiti oameni ma enerveaza, anumiti oameni ma plictisesc, unii fug de mine de parca i-as manca, sau altii ma ignora de parca nici nu as exista.Eu tot tanjesc dupa ei.

Imi cer scuze daca am fost rea, cu "gura mare" sau"sparta", sau daca nu mi-am facut treaba bine, sau daca din nevoia de a-mi proteja sufletul am rupt legaturi cu anumiti oameni.

Regret faptul ca nu am fost suficient de puternica ca sa spun ce vreau tot timpul, in modul corect si sincer, faptul ca nu am facut anumite lucruri la timpul lor si ca nu mi-am trait viata mai bine.Faptul ca nu mi-am impus mie insami o dieta mai stricta si un mod mai bun de viata.

Nu regret ca am ajuns la 27 de ani, cu o familie buna, cariera si scoala terminata bine, plus cateva tentative de a vedea lumea inconjuratoare.Nu regret ca sunt un om integru si sincer.

Nu regret ca pana acum nu am simtit nevoia de face un copil.

Ma simt din ce in ce mai presata de intrebarea asta. E TREABA MEA! De ce sa chinui un copil, cand eu insami sunt unul, de ce sa ii ofer doar viata marginala si nesiguranta.Prioritatile sunt diferite pentru  fiecare.

Momentul prielnic vine cand vreau eu, nu cand vor cei din jur.

Nu ma simt grasa, sau urata. In realitate sunt o femeie normala, cu ceva nesiguranta si care se compara mereu cu cele din jur. Nu poti fi tot timpul un model de femeie de afaceri, mama, sotie si prietena.Sunt naive cele care cred asta.

Micul meu univers trebuie sa se mareasca treptat, sigur. Nevoia mea de exprimare la fel.Dragostea se construieste incet, dar sigur. Increderea la fel.

Inchei ceva mai optimist si cu o Nevoie de Viata, care creste pe zi ce trece!

Va pupa,popandaul! 

P.S. Asta era pt PAUL!

EU..DIN NOU!

Va era dor?

Poate ca nu. Dar eu m-am intors.

 Dupa aproape 2 ani de absenta din spatiul virtual-scriptic, voi incerca, timid, noi postari.

Intre timp vreau doar sa salut si sa incerc sa ma regasesc.

Simt ca a trecut prea mult timp si am imbatranit. Ca m-am blegit. Si ca am uitat sa ma  exprim. Oricum nu cred ca citeste nimeni inscrierile astea de aici,  de "jurnal al unei adolescente", care simte nevoia sa aiba si ea un blog.

Sa revin la lucruri serioase. Poate ca nevoia asta vine din speranta de a tine legatura sufleteasca cu cativa oameni, in fata carora iti este greu sa te exprimi verbal. Dar nu este nici o problema. pentru s-a inventat scrisul.

Ideea repornirii acestui blog vine de la un articol citit mai devreme pe alt blog, luat de pe un link de pe facebook, blog in care se blama intr-un fel astfel de postari pe faceebok si astfel de incercari de a tine legatura cu oameni prin intermediul retelelor de socializare sau al dispozitivelor moderne. Ceea ce este intr-un fel un paradox, dar nu asta era ideea mea.

Nu stiu de ce blamam, dar ne folosim de lucrurile care ne fac viata usoara. Ca facebook-ul sau telefonul ...sau internetul....Si ma voi folosi de facebook si orice alta modalitate de a ajunge la oameni, chiar si pt a va redirectiona catre blogul meu. HAHAHA!

Cateodata suntem prea  negativisti si prea absorbiti de lucruri rele. Let's keep it simple....cum zice americanul...sau englezul ... sau oricine..dar suna bine! Ne complicam singuri si ne facem griji mai multe decat sunt in realitate. Suntem bolnavi,infometati, lipsiti de prieteni, acaparati de job si de banal...de cotidian....REALLY?PE BUNE? Chiar toti?.....

Ce ar fi sa nu mai incepem toate propozitiile din frazele, din textele, din scrierile, din romanele pe care le publicam despre ce se intampla cu viata noastra prin cuvantul "NU" sau negatie ?

Asta mi s-a parut o idee buna.

Ce ar fi sa privim partea plina a paharului si jumatatea obositoare a zilei de munca prin alti ochi si sa descoperim ca avem o viata...Pe bune... Avem nevoi,aspiratii, dorinte, asteptari, sentimente..Si ce daca le exprimam pe facebook, sau nu ? Tot le traim si le avem. Si a doua zi dimineata, tot ne trezim cu chef de viata, chiar daca la servici , cu o seara inainte, am stat pana la 7:).

NOP?

 In alta ordine de idei....noroc cu laptopul de la PAUL, ca mai apuc si eu sa citesc sau sa scriu ceva. MULTUMESC!!!!!

In seara asta l-am inaugurat:) Cu aceasta postare.

Eram destul de trista inainte si credeam ca toate mi se intampla mie. NU NU NU....

Toate se intampla tuturor. dar viata e  a  fiecaruia. Si si-o imparte cum vrea. Si-o face fiecare cu mana lui.

So.... voi fi mai optimista si mai increzatoare.In mine si in ceilalti. Cei care merita.

Este un  deziderat! o Afirmatie!

Ciau-Ciau!

Viata mea

Viata mea...viata mea....

Nu-i mare lucru de ea.
Servici,acasa,nunta si ....mai era ceva? A....Somn? Intre dimineata si seara e ca un salt.
Am uitat de orice ar fi reprezentat hobby pentru mine sau orice ar insemna sintagma"timp liber". ..daca l-as avea sigur mi-ar fi planificat de altcineva.
Sfat: Nu comiteti prostia sa va maritati/insurati....ok... hai sa o zic altfel.... Faceti-o! dar nu va lasati influentati de nimeni sau mai bine zis"ajutati", pentru ca o sa fiti "ajutati" sa ajungeti la nebuni!Nunta e a voastra si nu a"celorlalti"
"Nu am timp" a devenit o obisnuinta...suntem persoane grabite sa facem multe,sa ajungem in multe locuri, sa fim multitasking,multifunctionali,multispecialisti si superocupati....Prea multe...ne coplesesc..ajungem la fund. Nu mai avem nimic de calitate in viata noastra si devenim superficiali.Nu mai suntem oameni..ne dezumanizam si ne dezintegram.
Nici macar nu mai stim sa socializam,desi avem la indemana o multitudine de instrumente de comunicare(telefoane,calculatoare,televizoare,etc).Ne amagim.
Nu stim sa iubim..desi cantam iubirea in toate partile. Nu il cunoastem cu adevarat pe cel de langa noi(nu ma refer numai la partenerul de viata) decat tarziu.
Orice in viata noastra devine negativ, devine gri, fara culoare,chiar si in exprimarea mea de mai sus(daca se observa). De ce?   Ne pierdem in gri-ul cotidian si devenim posomorati, avem asteptari mari de la altii si de la viata,dar noi nu-i dam suficient vietii si nici celorlalti!
Ne enervam,devenim agitati din orice..Stresul a pus stapanire peste tot si a devenit omniprezent. Nu vreau sa-l las sa ma stapaneasca si sa ma duca la fundul prapastiei. Vreau sa scap de inamic si sa spun asta sunt EU,asta e superba mea viata construita de mine,pentru mine si impreuna cu mine!

Va voi tine la curent cu incercarile mele.... Pana data viitoare:


Va pupa Popandaul!

Hello.... 2013!

La multi ani si bine v-am gasit in noul an!
A trecut o buna bucata de vreme de cand nu am mai scris ceva aici. De fapt, ca sa fiu sincera am si uitat de blog, am avut alte preocupari.
Dar, gata, a venit vremea ma ocup si de mine mai vremelnic, mai bine!
Poate ca va asteptati sa incep cu noutatile? Nu sunt multe.....Cea mai importanta, evenimentul mult asteptat... cununia a avut loc!DDDAAA! Multa agitatie, multa distractie, si timpul a zburat.Sunt fericita cu noua viata si sper intr-una  si mai buna, alaturi de sotul meu cel iubit, caruia ii multumesc ca ma suporta.
Mi-am schimbat si locul de munca in ultimul an. De fapt, au fost 3 schimbari ale locului de munca in 2012, care m-au bulversat. Atat de multe incat o sa ma duc la Poiana Mare LA NEBUNI, cum se zice. Pe bune.... se deschide acolo o noua sucursala si sper sa apuc deschiderea ei...in cazul in care nu innebunesc deja pana atunci:))
M-am reapucat, timid ce-i drept, de vechile hobby-uri, uitate parca intr-un colt, ca o rochie care nu iti mai vine bine. Apropo de rochii.... frate, nu inteleg ce e atata tevatura cu rochia de mireasa.Eu una nu sunt disperata sa ma marit.O sa ziceeti ca da, o zici si tu acuma ca deja ai facut pasul! Dar, serios! Nu ma visez ca alte fete in rochie alba, alaturi de iubitul meu la altar, dansand ca nebuna pana dimineata  si fugind dupa aceea pe un cal alb catre nicaieri. Casatoria  e pentru mine muuult mai mult, un lucru muuult mai serios ca imaginea unei papusi Barby pentru fetitele disperate sa devine doamne peste noapte si sa isi etaleze rochiile si coafurile pentru o zi!De parca toata viata nu s-ar concentra decat in Ziua aia!
Sa fim seriosi. Cu adevarat seriosi. Ma gandesc la cate schimbari vor mai veni si cate vom mai suporta din partea vietii,a astfel incat, linistea din sanul familiei nu poate fi comparata, din punctul meu de vedere, cu nimic:).Nici macar cu stresul unei astfel de zile
In tot anul care a trecut in afara de "mici" probleme de sanatate.."mici", nu mari, nu s-a intamplat mare lucru. Stresul a pus stapanire si pe mine si mi-a declansat diverse neplaceri:))....M-am procopsit cu o nevralgie de trigemen zdravana, astfel incat la fiecare muscatura mai tare in partea stanga, sau la fiecare adiere de vant mai puternica incep durerile insuportabile, care pret de o ora-doua de tin intr-o insuportbila agonie, de iti vine sa te dai cu capul de pereti. Si faptul ca stii nu vei gasi vindecarea definitiva pentru lucru asta, te face sa iti pierzi mult din elan, din sperante si din nervi...
Dar sa privim cu speranta spre un viitor mai bun, un an mai bun, cum bine zice toata lumea! Sa ne auzim sanatosi in noul an, plin de realizari! Sa depasim obstacolele si nervii zdruncinati, sa ne ridicam de jos si sa mergem mai departe, caci timpul curge si faptele raman! Sa fiti zdraveni la cap si cu mintea limpede, increzatori in propriile forte!

                                                              Va pupa popandaul!

Ce e nou?

Nimic. Eu,tu, noi, viata?

Greu de dat un raspuns. 

Poate sufletul meu?Ma regasesc aceeasi, si totusi alta cu fiecare sarbatoare, cu fiecare eveniment din viata mea.

Se apropie un pas important.Familia.Cea pe care m-am bazat mereu si cea care va fi stalpul meu si de acum incolo. Ma cutremur la gandul acelei zile in care voi spune DA, de mana cu tine iubitul meu, alesul meu pentru toata viata! Dar ma intaresc la gandul ca te voi avea alaturi orice ar fi, la bine si la greu!

Si nu! Acest post nu este despre iubire, si nici despre casatorie. Este despre mine.

Pentru ca mi-am propus sa ma si sa gasesc mereu resurse in interior.Cea mai importanta resursa a mea porneste de la simpla privire a iubirii in zori de zi, de la atingerea catifelata a mainilor lui pe pielea mea, si continua cu vantul rece al diminetii, si pana la cafeaua de la birou.... pe fuga mereu...pe drumuri...orice zi e resursa mea de energie si iubire...orice zi in care ma simt in largul meu, in care imi gasesc echilibrul.

Si ce daca nu sunt perfecta.90-60-90? Doar numere.

Si ce daca nu invat din prima si nu rezolv dosarele in cateva ore? Doar vise de perfectiune!

Si ce daca nu am o droaie de prieteni cu care sa petrec cele cateva ore libere din zi? Doar ambitii.

Si ce daca nu am bani cat sa ii intorc cu lopata si sa ii afisez in masini, case si excursii! Doar desertaciuni.

Sunt eu! Cu toate defectele mele....

Sunt eu...cu temerile mele.....

Sunt eu....cu visele mele ...

Sunt eu...cu modul meu egoist de a iubi....

Sunt eu....cu pasiunile mele....

SUNT EU...fata, iubita, colega, prietena, vecina, concetateana....Doar un numar in multime, insa un SUFLET MARE! 

Un suflet care va iubeste pe  toti si va ureaza Paste Fericit si Sarbatori pline de Lumina Magica a Invierii!

Va pupa Popandaul!

Bun gasit in noul an!

Imi pare bine sa va gasesc in noul an pe vechiul blog unde nu am mai scris de ceva luni:). Mai exact de cand m-am angajat.Am avut cateva luni intense de munca intelectuala si drumuri intre Bucuresti si Craiova. Astept finalizarea lor si provocarile unui an nou.

Nu am avut chef si timp de pasiuni...  si asta o resimte din plin sufletul meu gol si stresat.

Ma intreb deseori pt ce ne zbatem atat si incercam sa castigam bani, lucruri materiale.Nu mai avem timp pt tandrete si povesti spuse la gura sobei, pentru veselia adevarata si cunoasterea de sine. Ne ocupam mintea si creierul cu lucruri desarte si ajungem sa ne pierdem sanatatea.Iar cand avem bani sau lucruri materiale indeajuns de multe, nu mai avem timp sa ne recuperam sanatatea.

Nu sunt trista, dar nici fericita.Nu traiesc pentru bani, dar nici nu ii am. Nu am o boala anume, dar nici nu sunt sanatoasa. Am numai iubire de la cei dragi si cu toate astea ma simt singura, fara prieteni! Fac cursuri de comunicare, dar nu stiu sa comunic bine cu cei din jur si nu stiu sa le arat ca ii iubesc atunci cand au nevoie. Am fost egoista si am pierdut. Orgoliul meu m-a lasat fara prieteni.Sunt un animal social singur!

P.S. Voi incerca ca pe viitor sa scriu despre lucruri mai frumoase:D

Poze concediu in Romania

Salina Ocnele Mari

Manastirea Cozia

Manastirea Turnu, Valcea

Valea Argesului dupa Barajul Vidraru

Barajul Vidraru

Transfagarasan-urcare

Cabana Balea Lac

Balea Lac

Transfagarasan -coborare

Catedrala Mitropolitana Ortodoxa din Sibiu

Grotele calugarilor sihastrii , Manastirea Turnu

SIBIU

Piata Mare, Sibiu

Stradutze vechi din Sibiu

Altarul Catedralei Evanghelice, Sibiu

Podul Minciunilor, Sibiu

Zidurile cetatii Sibiului

Castelul Corvinilior, Hunedoara

Vedere generala asupra Hunedoarei din Castelul Corvinilor

Pe podul mobil din Castelul Corvinilor

Parcul Rozelor, Timisoara

Palatul Culturii, Timisoara

Catedrala Ortodoxa din Timisoara

Aveti mai sus pozele promise in postarea anterioara.
Trebuie sa mentionez ca toate au fost facut de iubitul meu, cu noul aparat Nikon D3100!
Ii multumesc pentru clipele minunate si rabadare.